imaginează-ţi că eşti pinul din dreapta jos
din pădurea dintr-un cristal
o sclipire de viaţă
şi eternitate în aceeaşi respiraţie
imaginează-ţi că eşti lupa care aduce soarele
nereuşind decât să provoace arsuri
şi deziluzie
imaginează-ţi că eşti o grădină întreagă
sculptată într-un măr mic decojit
imaginează-ţi că eşti o limbă moartă
în care s-au scris râuri de istorie
în care nimeni nu îşi mai spune "te iubesc"
imaginează-ţi că eşti poezie
abandonată la jumătate
şi că nimic în lumea asta
nu a grăit vreodată
mai mult decât tine
imaginează-ţi că eşti gerar
şi cine are inimă să te cunoască
în mai multe lumini
ştie că tu eşti şi vară
No comments:
Post a Comment