văd ce ai iubit
şi mă strâng în jurul zilei de ieri
ca lămâia în jurul limbii.
văd cu ochi lichizi ce ai urât
şi nu mă apropii decât cu o geană de lumină
apoi fug pentru că mă frige trădarea care ar fi
în ochii tăi care nu mai sunt
şi când gândurile la tine îmi sunt perne de lemn
îmi aştern o poezie moale
în care să îmi doarmă
dorul
ce încă mă loveşte cu picioarele dinăuntru
şi refuză să se nască.
No comments:
Post a Comment