iubirea mea în valuri liniştite
curge printre insulele tale
sufletul livezii în cascade
muşchii mei îşi amintesc
camera încăpătoare
a unei seri târzii în care
nu trebuie să impresionez
pe nimeni
până dimineaţă stăm
îmbrăţişaţi dinăuntru
ne prinde în razele tentacule
soarele portocaliu de efort
când răsare
dar la lumina lui înţeleaptă
cu părul alb şi începutul la orizont
iubirea asta arată altfel
un puzzle ieftin
în culori ţipătoare
şi cu piese lipsă
imitaţie după tabloul
care mi s-a născut în inimă
într-o zi de septembrie
când nu eram singură
dar pe care nu l-am dăruit lumii
niciodată
iubirea mea în valuri liniştite
alunecă printre insulele tale
sufletul meu de livădar ameţit
învins de asfalt
No comments:
Post a Comment