durerea
acuarelă
diluată
intră în hârtie
ca un tâlhar
recidivist
se împrăştie
punctul devine
baltă
malurile
bălţii
cucerite
de
stropi de culoare
domesticită
de apă
viaţa tinde spre alb, mi-au spus
la
şcoală cei care trăiau din cărţi
fără
poze, nuanţele ţipătoare
se resemnează în albul timpului
ca firele de păr
şi aşa parcă, parcă
nu mai doare, dar nimeni
nu a
vorbit cu subiect
şi
predicat
că
peisajul este sărăcit
de
îmblânzirea acestor clipe sălbatice
care îşi înfig prea des ghearele
în carnea
noastră ca în hârtie.
No comments:
Post a Comment