curge şuvoi
durerea din mine
ca supa
alfabet
dintr-un
stomac tăiat pe viu
bucăţi rupte
de cuvinte
care nu se pot
forma.
toarnă cu
găleata fum peste noi
sorii care
s-au stins
înainte să îi
putem privi
cu
imparţialitatea unui ochi gol.
au implodat
atâtea răni deja
şi s-au
transformat în şanse
şi mi-am croit
din întuneric
orbită nouă în
jurul lor
dar sunt doar
un punct albastru
într-un ocean
la întâmplare,
o clipă de
conştientizare -
câte stele se mai
pot naşte
din setea mea ca
un bumerang?
No comments:
Post a Comment