feeric foșnetul de frică

carnea mea se transformă
celulă cu celulă
în pixeli

fire din sângele meu
se subțiază
până devin idei

să mă poți cuprinde
în minte

să cred
că nu mă minți
printre dinți
ca ai soarelui

când mă privești
și în ochii mei
vezi un ținut luxuriant
unde alții nu au înțeles
decât furtună