consumatorului

muști hălci de cuvânt blând.
le mesteci leneș, plescăind.
îți curg în barbă bale de ignoranță.
pe jos, pete de ketchup ieftin
și de plăcere la fel.

treci mai departe
ca și cum nu s-ar fi produs
nicio scânteie niciodată.
ca și cum în corpul tău
nu tocmai s-ar fi dizolvat
un minut din ființa mea.

și pe măsură ce treci
cu privirea în orice altă direcție
după ce te-ai îmbuibat
cu miez de pâine proaspătă
din poezia mea,

parcă mi se ferfenițează pielea,
mi se înnoroiază genunchii,
arăt a cerșetor în ochii tăi încruntați
că întind mâna după o coajă de
reciprocitate.