crăciunul
fără tine
e ca
pământul fără ploaie:
senin la
nivelul pielii
şi uscat
în miez, cu
rădăcini ce renunţă
înainte să
crească din sămânţă.
străluceşte
soarele
şi de strălucirea
lui
mă dor ochii
şi braţele şi inima
din care te-ai
şters
ca mâzgăleala
în creion a unei fetiţe
care a încetat să creadă în zâne
chiar în
timp ce îţi desena
portretul.
No comments:
Post a Comment