mă recunoşti. mă ştii.
mă dau în
gândul ăsta ca într-un leagăn
ţinându-mă
încă strâns de frânghiile fricii
de a mă arunca
în
speranţa că
m-ai prinde
zborul de
împrumut
este
vindecător numai cât timp
mă trage de
piele
greutatea
monedelor de plumb şi sudoare
numărate până
la ultima suflare
să ştiu că am.
să îţi înapoiez fiecare
colţ de zâmbet
egal, un
triunghi echilateral
confecţionat
din oglinzi
şi disocieri
forţate
dacă aburul declara
că sunt vie
pesemne am
rugat moartea să se cuibărească în mine
am avut un vis
urât despre întuneric
şi nu mi-am
dat seama dacă m-am trezit
între timp
şi geana de
lumină
pe care mi-o
dăruieşti cu pipeta
ca un răsărit pudic
şi atât de viu
în zorii de
iarnă biciuiţi de cel mai frig
frig
rămâne să
recunosc. să iubesc
flacăra din
mine
încă aprinsă
să îţi
mulţumesc că te atinge
deşi bate
vântul din trecut
şi prin
paravanul de panică
aud deja
foşnind
jungla din
tine
No comments:
Post a Comment