pe marginea
frunzei de
noiembrie -
amintirea
zăpezii.
într-o ruptură
galbenă-murdar,
parcă întreaga
pădure
se vaită
de durerea
copacilor tăiaţi.
prin suprafaţa
uleioasă,
pământie, dulce
respiră
pierderea
şi pariază
că nu va
putrezi
nici primăvara
viitoare.
vântul
ridică praful
de pe
rugăciunea mută:
dă, doamne, să
nu se mai
nască
niciun verde
în lumea asta
sortită ruginii!
No comments:
Post a Comment