ghem

să nu mă lași
mă deșir invers
spre interior
culorile mele devenite vulgare
iau firele răzlețe
le pun împreună
și nu cer nimic
pentru rănile rămase unde mi s-au înnodat
emoțiile
cu câte un trecător care încă nu știa
cine este, cine sunt

să nu mă lași
asta știu
deja sunt fluentă în limba abandonului
mă strâng în mine
aerul este prețios și încercîncercîncerc
să nu ți-l locuiesc prea mult
să nu mi-l fac prea al meu
să nu mă lași și tu

Dar

nu îți ascund
ritmul meu
dansul cu umbra
pasiunea pentru melci
dependența de orice mă îmbrățișează
măcar în singurătate
țipetele care au început din partea cealaltă a firului
și nu s-au oprit în mine
loviturile care nu au început de la altcineva
sau poate că da
și poate cel cu care joc v-ați ascunselea
sunt eu

mă fac ghem
dar storc poezia din mine
și toc întunericul din mine
proaspăt
în fața ta
miroase a trecut
are gust de sugar
și vaiet de martir care s-a înșelat
pe sine
mă strâng în copilărie ca melcul în cochilie
dar nu fac totul
să nu mă lași