bucăți de bine

bucăți de bine

mi-ai dăruit, mie, pe mine

într-un an cu mai mult tunet

decât putea duce ploaia

mi-ai albit încet respirațiile carbonizate

una câte una

mi-ai împletit câteva petale în părul nepieptănat

când aveam fobie la flori întregi

din bucăți de bine

potrivite câș

ca prima mea pictură

de care am fost mai mândră decât dali

trei acuarele în margine

un copac nefructifer

și adăugate de tata: casa, gardul, copilul

care eram eu

ai sădit cactuși

în solul deșertic

din ținutul neîncrederii mele

chiar în miezul spinilor mei

unde nu am putut să rănesc niciodată pe nimeni

m-ai tras de sevă

m-ai tras de timp ca de mânecile de la pijama

cu zece mărimi prea largă

și ai pus între

viața suculentă din mine

unde se adăpostește apa

de uscăciunea lacomă a soarelui

bucăți de bine

mi-ai dăruit, mie, pe mine

o sămânță de speranță

neîncolțită

fără contur

m-ai lăsat să fiu ceață

doar mi-ai arătat

în căldura vocii tale

ce vedeai prin mine

big bangul pe care îl puteam

dintr-un nod de dureri

explodând

și din big bang, iată

atâtea miliarde de ani lumină

atâtea tentative de sistem solar

și într-un sfârșit, îți mulțumesc!

o floare

și mâna mea care se întinde, deschisă

pentru că mi-ai împletit în părul nepieptănat

tu, una câte una, câteva petale