nopțile ei sunt torțe aprinse
la care să citească în palmele lunii
văile-răni și furtunile-fântâni,
frânturi de frământare
din care să modeleze altceva.
nici nu mai e de mirare că dimineața
somnul mușcă lacom
din carnea ei dulce de neputință.
ea, dimineața, se află încă
în starea de lumânare
cu ceara albită de prea mult gând
topită în stropi mici de speranță.
No comments:
Post a Comment