Wednesday, May 8, 2019

poem după ce am iubit până la oasele de ură

învăluită în ceață
de amintiri pe care întotdeauna
m-am temut să le ating
cu un vârf de deget:
unele să nu se destrame,
altele să nu mă rupă în fâșii
de zgomot
când tocmai se transformă în liniște.

*

aleg acest ceas fără limbi, uitarea.
aleg fără să deliberez.
doar căldura ta poate deschide poarta
pielii mele, să îmi vadă până în inimă

și de atâta secetă în plin sezon ploios,
am devenit demult alergică la căldură.

No comments:

Post a Comment