îndurerarea

tai îndurarea cu o notă falsă
și
în mine se rup copacii
sub greutatea propriului trecut
înghețat
în formă de acum.

ea știe să tacă prea sfidător
și poate să-mi învârtească toată ființa
în rană ca pe un cuțit, prea constant
ca să fie durere.

îndurerarea are sprâncene de plumb
și oase de fier ruginit. viața din mine scârțâie
la fiece tentativă de semiverticalitate
și gândul la tine mă unge pe suflet
cu ulei esențial de epuizare cronică
și de compasiune arsă pe rugul celui de-al

prea multulea cutremur
în urma căruia m-am întins ca margarina
pe pâinea amintirilor
și n-am mai vrut să construiesc
altceva.