omul în negru
mă privește fix.
nu știu unde stă
cu picioarele înfipte în momentul ăsta
în care eu simt o durere ascuțită în piept
ca și cum mi-ar fi deschis gândurile ca pe o rană
și nu știu de unde vine
cu dezinteresul total față de arta clipitului.
știu că omul în negru, cărunt,
se uită la ceas în mintea lui chiar acum.
nu mișcă niciun mușchi
căci cunoaște în detaliu dedesubturile timpului.
el doar mă privește
fix, fără grabă ori răbdare,
ca și cum tăcerea lui obsesivă mi-ar șopti
că înăuntrul meu a aflat cum se modelează
asemenea rigiditate.
No comments:
Post a Comment