să aduni furtuna în ochi,
să o închizi etanş sub pleoape
cu cheie de noapte şi vis.
să faci ceea ce este corect.
să îţi umezeşti buzele
cu scuipatul cerului
şi să verşi cuvinte cuminţi.
cuvinte care nu ţopăie
pe pagina vocii tale:
da, da, da.
"nu" este o mitologie a desfrâului.
*
să îţi avortezi propriile mâini.
ţipătul nu locuieşte în gâtlejul tău.
nici căldura de roşu
nu îţi transpiră în obraji.
goală într-un câmp de nu-mă-uita
ofilite de atâta uitare,
confundate mereu cu o mare,
să nu vrei să smulgi nici un fir de păr
din capul zilei de toamnă
care ţi-a cerut să-i plăteşti cu sufletul
două monede aurii de moarte
ce oricum i-ar fi căzut din degetele-copaci,
coapte, cucerite în sfârşit de gravitaţie.
No comments:
Post a Comment