după a o mie una moarte
din istoria mea,
am învăţat, literă cu literă,
să trăiesc în altcineva -
eram o geană de soare
pe sub care el vedea
verdele pădurii
în fiinţa mea.
vântul cânta în vocea lui
cu acorduri de frunză,
mă modela pe mine
într-o melodie
pe care aproape reușisem
să o memorez, să o respir,
să o inspir în mugurii timizi
care erau inimile altora,
încă nealfabetizați în arta
de a trăi în cineva
când ceva s-a schimbat.
i s-a ridat fruntea de fulgere
şi mi-a pronunţat numele
ca pe un cuvânt abstract într-o limbă
străină.
încă sunt eu în altcineva -
un fir de nisip în ochiul lui.
lacrima care cade doar din cauza
încălzirii globale din braţele mele
defrişate de iubire, inconştiente,
dăruite prematur unei noi lumi.
galbenul firului de iarbă
care s-a săturat să aştepte trecutul
la fiecare război.
după a o mie doua viaţă,
î n c o t r o ?
No comments:
Post a Comment