Nevăzutul

s-a înecat în culoarea
bubuitoare
ochiu-i stâng.
i s-a ţesut un fel de rochie din ceaţă
plătită, plătită mereu şi răsplătită
cu monedă lichidă de frică
fără a fi fost vreodată comandată
croitoresei de la colţul
privirii.
astăzi, fiecare umbră de curcubeu
are un uragan în spate, bătând
la uşa din os a vieţii, spărgând
broasca de atâtea ori încât
s-au încetat încercările
de a o mai repara.
întredeschise şi opace, mai rămân din el
uscate, în surdină, singure pe lume
lacrimile lui
neplânse.