miezul statornic al călătoriei

vreţi să fiu o mare fără maluri

dar astăzi simt
în toate valurile şi în toţi curenţii
cum mă fac mică
imediat ce vreo scoică
se împodobeşte cu câte o perlă din plastic
şi mă trage de insule
să vin cu ea, să cucerim uscatul împreună.
să îi împrumut coroana mea din oase de delfin.
să fim împreună regina lumii
iar tot ceea ce este lumea să facă parte din mine
ca un titanic înghiţit pe nemestecate
cu bogătaşi şi călători clandestini deopotrivă
prinşi în gingiile mele
slăbite de prea mult da
şi prea puţin spaţiu în care să curg.

astăzi simt
clar
de parcă mi-aş fi luat vacanţă
şi aş fi pornit într-o croazieră
pe cerul
propriei fiinţe.
simt clar
în fiecare picătură de mine
că sunt mare.
eu sunt marea vie.
freamăt de conştiinţă
şi curg, curg mereu
ca un drum care se construieşte pe sine în pântecul lumii
numai de dragul de a fi.

astăzi înţeleg.

mai degrabă decât orice înger de ocazie,
am nevoie de maluri.