sunt sisif postmodernist.
împing.
mǎ cred însǎrcinatǎ cu soarele.
împing universul cu coatele
sǎ-mi fac loc de o stea norocoasǎ pe cer -
doar, doar mi-o împinge cineva
bolovanul pânǎ în vârf.
*
eu - ca o coţofanǎ
îţi smulg sclipirea din ochi.
îţi fur un cuvânt
mai luminos decât îmi permit eu sǎ nasc.
carǎ-mi tu pietrele de hotar.
cuprinde-mi în mâinile tale
greutatea nodului din gât.
*
tu întinzi braţele.
eu mǎ simt îmbrǎţişatǎ.
întâlnitǎ
ca o mare de cǎtre linia orizontului.
dar tu de fapt
culegi o floare de colţ din dreptul meu
şi îmi scapi bolovanul.
*
nici mǎcar sisif nu sunt.
nu mi-am împins eu greutatea propriului nod în gât
aproape pânǎ pe piscul uşurǎrii
încât sǎ îmi câştig mǎcar dreptul la o lacrimǎ.
No comments:
Post a Comment