sare de mare pe buzele care au uitat graiul setei

astăzi este ziua mea
de mări nevricoase 
și dans cu ritmuri turbate
așa că mă gândesc la tine
și mă lupt în nefericiri 
cu cei de lângă mine.

astăzi este ziua mea de încredere,
dar nu îmi spune nimeni
că cea mai adevărată liniște 
se naște din pântecul zgomotului 
care te face zob.

astăzi este ziua în care nu te iubesc
ci te caut cu disperarea însetată, înstelată
cu care cauți o ancoră 
în solul fertil al propriului eu.

o zi in care nu te iubesc

imi iau o zi libera

pentru copilul nebun din mine

sa zbor pe coada maturii

si sa-ti spun intr-o poezie cu rima

ca esti tot ce nu exista

tu esti facut din spuma valurilor risipite

nu cred in tine

n-am crezut niciodata

si tu nu esti demn de ninsoarea

topindu-mi-se pe obraji

da-mi ziua asta in care nu te iubesc

rasaritul asta care miroase a ou ochi

cusut pe panza cerului

lasa-ma-n pace sa lenevesc intr-o poezie la pranz

si cand incepe sa se-ntunece

mai trimite-mi o secunda de liniste

inainte sa mor

o moarte decenta fara tine

o moarte imaculata cum numai un martir poate trai

iar la inmormantare

o sa scrie o ciocarlie in fecale pe piatra mea funerara

ca au fost zile ca asta

si multe multe minute ca asta

in care nu te-am iubit

iar rudele si batraneii or sa-si faca cruce

si-or sa se mire cat am tinut la etica

si cat de matura am fost

sa-mi iau macar o zi libera

dar ei nu or sa stie

nu or sa stie in vecii vecilor

ca eu doar taceam afon

amatoare care nu a reusit

sa-si miste buzele pe cuvinte alunecoase

sa te las doar o data sa ma privesti

in ochii mei innorati pe timp de iarna

asa ca nici tu nici ei n-o sa stiti in vecii vecilor

ca aveam in gura soare cu dinti

ca te-am iubit in fiecare afurisita de zi

la cafeaua de dimineata fara zahar si fara frisca

si ca ce vream de fapt sa-ti cer era

da-mi voie te rog la o zi libera

o zi neagra in cerul gurii

o zi in care sa te iubesc