Momentul elastic de așteptare

Mă desfăşor ca un evantai

în mâna unui străin

care nu m-a privit în ochi

niciodată.

Cad cu zgomot

pe podeaua tremurândă -

oare ceea ce văd deasupra

este luna palidă

sau o oglindă?

Simt valuri răzvrătite

cum se lovesc crude

de nisipul moale 

al vieţii mele

şi încă nu m-au atins.

Aşteptarea 

mi se depune 

sărată

pe piele, pe răni, în privire.

turcoaz

să ai o voce în care să te aşezi

şi să fii.

o voce la nivelul mării.

să nu trebuiască să iubeşti

decât pe tine şi adevărul.

astăzi îmi sunt lună

într-un peisaj cu far.

în sfârşit.

sunt singura care face valuri

la mine, aici, în penumbră.

să ai o voce în care să te aşezi

şi să nu te smulgi din tine însuţi pentru ea

şi să nu o urmezi precum pânzele unei corăbii, vântul

şi să nu conteze nimic mai mult decât 

că ai venit.

încercări de întâlnire

m-am născut din spuma braţelor lui

şi din seminţele propriilor ochi

mi-au crescut pe pielea de nisip a obrajilor

valuri şi maree:

aşa începe povestea lunii.

*

cu mâini aspre

de istorie uitată,

el m-a botezat

întru ghiftuirea focului

care îi curge prin vene

de când era mic

şi nici astăzi nu a ajuns

în oceanul îngheţat de durere

al ochilor -

aşa se încheie de fiecare dată

refuzul soarelui de a se privi pe sine.

craterele mele

sunt oglinzi

ce arată ca nişte răni.

pe nemestecate

am înghiţit
mareele dumneavoastră
cu toate zaharurile de nisip umed pe tălpi de copil iubit
şi cu tot piperul înecăcios al braţelor de sirenă strangulând cerul,

v-am iubit la ovulaţie când vomaţi stele la kilogram
şi când năşteaţi prin corpul meu de mamă surogat poezii pătate cu sânge
tot v-am iubit,

nebuneşte stimată
doamnă lună!