Ea îl presimţea în pori.
Între patru pereţi fără ferestre,
între patru visuri fără iubire -
de la furtună, i se colora sângele.
Îi rămâneau mute venele, poveşti
cerşind o ureche să le audă dincolo de cuvinte.
Fata care înţelegea universul pe corpul unei gărgăriţe
şi aducea curcubeul pe cerul gurii ca şi cum ar fi fost
în acelaşi timp nimic şi tot ce conta ...
mi-a explodat în faţă când nu i-am înţeles lumina
deşi îmi hrănise inima cu ea de atâtea ori
şi a devenit curcubeu.
No comments:
Post a Comment