Nu aveţi loc pentru nuanţe de gri,
pentru melodiile care se şoptesc
între arşiţă şi furtună,
pentru noi, cei care am gustat din mai multe vieţi
şi purtăm mai multe pălării, mai multe poezii,
suntem mai mult decât o foaie de hârtie
în bătaia vântului, căutare de sens
într-un leagăn care îşi pierde esenţa când stă pe loc
dar vreţi să ne prezentăm.
Să apărem distilaţi, decoloraţi, îmbătrâniţi
de ninsoarea anilor decupaţi din noi
pentru că nu corespund la milimetru
cu mitologia voastră despre ce este un om.
Vreţi să ne târâm pe genunchi prin holul îngust al unui cuvânt
vechi, tradiţional, uzat şi destrămat la capete
şi, vedeţi voi ... odată ce într-un ochi a pătruns lumina
descoperind toate ungherele fiinţei,
aşezându-se confortabil în măduva oaselor,
primind cu iubire toţi oaspeţii ...
acel corp incandescent nu mai poate fi
convins de întunericul alb-negru
în miezul căruia s-a născut, din care a crescut.
No comments:
Post a Comment