Te scriu în calendar
în ultima clipă
cu ochii surprinşi
de o stea în colţul unei fotografii vechi.
Te ţin în vocea mea
până te vei încălzi, până te vei dizolva iar
în zilele gri, într-o margine de zâmbet, într-un vers de cântec.
Astă seară dansez cu amintirea ta. Culorile tale. Iubirile tale
atât de tăcute, încât le uitam
prea des.
Acum îmi aprind artificii
în vârfurile degetelor. Îmi pun o dorinţă.
Nu aia. E prea târziu.
Dar tu eşti căldura care mi s-a născut în voce
cu uşa prăfuită şi poezia neîmpărtăşită
deja între noi.
No comments:
Post a Comment