Morminte vii, aburinde
ne stau sub limbă ca şi cum
o parte din sine ar fi decis
să nu mai fie.
Ca un nor încordat, tremurând
abia perceptibil, care crede
că dacă refuză devenirea ploaie,
nu îl vor mai durea picăturile
de plumb topit.
Iau în mâinile căuş
groapa pe care mi-am săpat-o în oase
şi tu îmi iei mâinile într-ale tale
şi poate acestea sunt cele şapte zile
în care prinde viaţă o întreagă lume.
No comments:
Post a Comment