zdrobire

visez zig-zag
de-mi zornăie în buzunar
zilele care s-au dus
și când nimeni nu a văzut
toate piesele & unghiurile
ascuțite & zonele sensibile
& zorzoanele exagerate
din puzzle.

unii m-au pus la zid.
cei mai mulți se plimbau
pe malul mării
chiar în dreptul zidului
și au zis doar că li se crapă
de ziuă
și soarele le e ou fiert moale
cald
în picioare
furnicături care-i îndeamnă la drum.

câțiva gură-cască
- muncitorii -
lucrau la fundația
pe care trebuia să stea deja zidul.
dar avea șefu’ stele
să ne scuipe în ochi
să nu-i zărim pielea subțire de întuneric.
„merge și-așa” muncitorii fluierau
voioși
și  atunci
s-a prăbușit clădirea construită pe nimic cald
peste mine.