Thursday, February 16, 2017

după anihilare

"ești murdară de muzică pe tălpi"
mi-a reproșat
ștergându-mă cu lumina sa
pastelată până la sânge.

mi-a stors și zeama sărutului lui
din buze, până când n-a mai rămas din ele
decât o coajă de șoaptă.

mi-a aruncat sinele într-o baltă
ca pe o pastilă efervescentă
de mi s-a ră(tă)cit iubirea
între molecule turiste în propriul corp.

dar a mai rămas o îmbrățișare
precum o cheie sol puțin cocoșată
sub povara portativului.
ai rămas tu și am rămas eu,
prinși ca un elastic
ce refuză vehement să se rupă.

pentru că te-ai îndoit
în furtuna care se întrezărea
în privirea mea, nici eu
nu m-am spart în mii de cioburi de vis

și dacă vom continua să căutăm, cu siguranță,
undeva încă este, adânc îngropat
în pământul sterp al istoriei,
zeama sărutului, miezul sinelui și
ne vom murdări împreună pe tălpi
de muzică

No comments:

Post a Comment