relaxăm și contractăm timpul
ca uterul unei gravide
care nu știe dacă își iubește copilul.
eu, de partea stelelor, îmi arunc strălucirea
dincolo de moarte, să ajungă unde este
mai multă nevoie de ea;
tu, ca luna nouă, plină de posibilitate,
îți așterni lumina elegant
în coșul de gunoi al nopții
și aștepți să răsară altcineva
și să fie Soarele cel mai Soare
pentru a recunoaște bobocul de ziuă
care îți înflorește sub nas.
No comments:
Post a Comment