luna îşi ţese pânza de linişte
în inima mea ghiftuită
şi ştiu că eşti aici, ca aerul;
miroşi a ploaie
în ochii mei de secetă.
ai culoarea împăcării
în inima mea ca o furtună de nisip.
aici e noapte.
o noapte sfântă.
noapte sfântă a cărei cheie sol s-a pierdut.
de aici începem un drum fără cuvinte.
un drum pe urmele unei poezii
care aşteaptă dinainte de timp
în pântecul meu - aşteaptă vocea ta
ca o îmbrăţişare, vocea ta dulce-acrişoară
în nările mele înfundate cu cenuşă şi cu trecut.
No comments:
Post a Comment