... fantomă

lipseşti din mine
ca un braţ amputat
din rădăcină, din inimă,
care încă nu a învăţat
să lipsească.

tu umedă în ochii mei
eşti ecoul
care încă se mai aude,
ca un moft al vântului,
după ce cuvintele
şi-au pierdut demult
şi glasul de la început,
şi liniştea ...

lipseşti din mine
şi eu te sărbătoresc
în fiecare noapte
cu câte un buchet
de dureri proaspete
care nu şi-au avut
niciodată locul
în mine.