Timpul numai pentru timp

Individul fără faţă
se încheie tacticos la nasturi -
în afară de cel mai de sus, lăsat
să inspire visele oamenilor
şi să expire genunchi juliţi.

Domnul
după numele căruia nu se pune nici virgulă, darămite punct,
Cel care pretinde că şi-a pierdut cartea de identitate în neant
deşi se zvoneşte că nu a avut
niciodată
nici o foaie
de drum prin viaţă -
are Timp numai de sine;

celorlalţi le dăruieşte câteodată, când îl apucă
febra generozităţii
sub pretextul divinului cu imunitate deficitară,
mai mult sau mai puţin nisip
amintind de efemeritatea eternităţii,
trecut prin gâtul subţire de sticlă al clepsidrei,
să ştie lumea că cei ce reuşesc cel mai fin, în timp, se
sparg.