iubire fosilizată

trandafirii se pricep
să ţeasă cu spinii lor amurg pe (aproape) orice
suflet care se crede cer;
îţi pun, în loc de cătuşe, brăţară
din acuarele care se şterg -
imune la lacrimi, dar bolnăvicioase,
iau imediat răceala trecutului
şi se uită pe sine până în albul osului
şi te uită pe tine, cel care te-ai dăruit
până în tacul ticului de a mai fi împreună,
până în liniştea de lemn pietrificat a unui cuvânt
tăiat din poezia momentului (care ar fi fost) potrivit.