Saturday, June 15, 2013

lucrare de diplomă în sinceritate




prolog:


mulţumesc fulgerului care m-a trăsnit
pentru materialul didactic de citit alb pe alb,
murdar de moarte cât negrul sub unghia universului -
fără el, nu aş fi înţeles niciodată la un nivel atât de profund
ce eu stabil pot construi dintr-un maldăr de cenuşă.



1. ce spun clasicii:


prin apa curgătoare ce reflectă
hârtia cât încă este vie
şi nu se lasă scrisă
de oricine,

sinceritatea este piatră,
scuipatul unui vulcan
devenit martor al istoriei
când încă era adevărată
şi nescrisă.



2. ipoteză:


expusă în aer liber, sinceritatea
te face să rugineşti
înainte de a apuca timpul
să treacă, să ajungă la tine.



3. ipoteza de nul:


expus în aer liber, orice
(indiferent de textură)
suferă (sau se bucură) modificări în acord
cu reacţia chimică dintre eu şi non-eu;

orice schimbare survenită în observatorul
(mai mult sau mai puţin) avizat,
se produce din motive ce ţin strict
de reacţia alchimică dintre eu şi sine.

atât.

intervalul de încredere
cuprinde întreaga planetă albastră
într-o singură repiraţie.



4. metodologie:


inspir
fără mofturi
şi expir
fără lăcomie.

în miezul crocant al prezentului,
stau cu picioarele încrucişate
pe solul vieţii.
privesc şi notez după dictare
orice frântură de existenţă
şi orice context real sau imaginar
în care se nasc aceste
fragmente de ceva.



5. rezultate:


aerul are în continuare
miros de proaspăt, gust de anticariat
şi culoare de cameleon.

pe obrajii mei, însă,
au crescut trei muguri mici de rugină.

zeama stoarsă din cuvânt
m-a condamnat la sănătate
într-o lume bolnavă.

boala, deşi lichidă,
nu a luat forma cuvântului
pe care l-am rostit.

posibilitatea ca fenomenele descrise mai sus
să se datoreze vântului sau unei fiţe a soarelui
tinde spre zero.



6. experienţa de observator:


a fost ca şi cum aş încerca să privesc
ceea ce nu poate fi privit,
ca apoi să scriu pe baza celor văzute
un eseu despre ceva ce nu se poate exprima
nici în cuvinte, nici printre rânduri.

peisajul minciună
a rămas la fel, pictat în culori vii
pe sfârşitul unui copac.



epilog:


eu am rămas cu trei muguri de rugină pe obraji,
da.

astăzi este alegerea mea
ce înfloreşte din ei.






No comments:

Post a Comment