dedicaţie răpită de vânt

ţi-aş dedica
pe scoarţa unui stejar centenar
o rană în forma numelui tău …

apoi îmi amintesc
câtă sevă a curs din mine,
cât verde
mi s-a scurs
bale din gura luminii
când m-ai părăsit
să furi un sărut de pe buzele mirate ale soarelui -

şi nu-ţi mai dedic
decât cântecul unei privighetori
care mi se odihneşte pe creanga cea mai înnodată
şi care nu te-a cunoscut
pe tine cea din umbra mea
niciodată.