Fluență

 

Îmi scufund corpul într-o limbă străină ca în mare.

Valuri de sens şi raze de lumină nou născută

mi se joacă în păr, împletindu-se. Muşchii

îmi devin din ce în ce mai moi, mai uşori, mai neatenţi,

legănaţi la sânul transparent de albastru. 

Imponderabilitatea mi se trezeşte leneşă

în oase, în sânge, în umeri, în gâtlej, 

în braţe,

se recunoaşte în nisipul fin de care nu mai trebuie 

să îmi lipesc tălpile speriate.

După ani de înot şi febră musculară,

plutesc prin cuvinte. Sunt acasă în curgerea perpetuă.

Mă deschid fără să ştiu ce voi spune

şi din prezent, răsar

în nuanţe în care încă nu mă cunoşteam

adineauri

şi merg adânc

şi ştiu exact pietricica şlefuită de râul strămoş

la care vreau să ajung.

O ating dintr-o respiraţie.

Mi se potriveşte în mână

ca pielea din palmă.

Curg mai departe fără să privesc înapoi.