pentru că m-am înfăşat în poezie
când nu aveam piele
pentru că am născut poezie vie
când era secetă
şi încă mă ştiam pom nefructifer
pentru că poezia e fereastră
şi uşă şi strângere de mână
mă întind către tine
lichidă ca o metaforă
şi sper să mă primeşti
în casa ta de oaspeţi
ca pe o oglindă
în care te poţi vedea şi ierta
în care te poţi iubi
puţin mai mult
decât ieri
No comments:
Post a Comment