mă umplu de muzică
până la refuz.
până dincolo de bunul simţ.
până la tine.
o să-mi fac o barcă de hârtie
dintr-o pagină de murakami
o să-mi cântăresc sufletul
în balanţa speranţei
şi dacă pot
eu cu petele de trecut
care nu sunt lumină
o să mă aşez în poziţie de fetus
în barcă
şi-o să plutesc pe râul styx
să îţi aud vocea
dând naştere unui singur cuvânt
n o u
până atunci
te privesc prin melodia
de sub degetele mele
bucata asta de timp împodobit
care nu ar exista
dacă nu ai fi fost tu.
ştii că ai lăsat în drumul tău
urme de cântec?
No comments:
Post a Comment