câtă grație
să țină pe vârfurile degetelor de la un picior
o lume în plină și prelungită prăbușire!
își întinde molozul ca pe o aripă
și face pasul de dans
iar și iar, ca și cum nu ar durea să respire.
ca și cum nu fiecare mișcare
ar putea să o salveze pentru o secundă
sau să o piardă pentru o viață.
soldat în armata unei muzici
care nu îi mai încape în jurul
fricii sale rotunde, suculente, coapte -
balerina șchioapă
continuă să își învârtă corpul din șolduri
și dintr-un curaj cât țânțarul
care, din mușcătură milimetrică în mușcătură milimetrică,
cu picăturile dulci de sânge și zborul încăpățânat printre lovituri,
cucerește Everestul.
No comments:
Post a Comment