electricitatea se adăposteşte în degetele mele.
degetele mele se lipesc de ţipătul tău
ca omul care moare electrocutat, de inima prizei.
ţipătul tău se adapă din carnea mea
lac de sudoare. cerneală invizibilă
fără un stilou care să îi conţină versurile
de vitriol. muşchii mei sunt o vază
în care se deschid lalelele negre ca la ele
în grădină. pe tulpinile de încordare, apare
câte o gâză de întrebare
care roade, roade, roade
soarele rămas în verdele meu murdar.
o întrebare fără cuvinte
la care nu pot da decât un răspuns
neclintit. învechit. de necrezut.
No comments:
Post a Comment