adio

paşii curg.
cinci ani şi încă număr.
monede ieşite din uz
şi talismane norocoase
pentru un sceptic.

mă fac cascadă
eu cu paşii mei.
aici se curge numai în jos,
nu există direcţie corectă sau greşită.

apele tale m-au spălat
de zdrenţele unui eu din mozaic,
pământ drag.
iar acum te calc
în picioare. te iau în stăpânire
pentru că tu
ai devenit o umbră în inima mea.
colţul unde soarele n-a ajuns
să dea cu mătura lui de lumină.

îmi fac fotosinteza greşit cu tine.

paşii curg.
îmi transpiră sufletul.
acum sunt chirurg; operez emoţii.
uneori tai cu bisturiul
firul greşit la câte o bombă cu ceas
şi nu se întâmplă nimic
când ar fi trebuit
să se întâmple totul.

dar tu mă apeşi, îmi presezi pieptul
între două nuanţe de iubire
care nu se asortează
sezonul ăsta.
tu faci să mi se întâmple totul şi jumătate
când n-ar trebui să se întâmple
decât paşii noştri împreună, o licărire în ochi,
câte un verde nou la fiecare popas.

paşii mei singuri
se răstesc la promisiunea ta.
ţi-ai improvizat o rădăcină peste noapte
şi nu mai am loc alături de tine ...

ploaia
ne desparte,
dar paşii mei încăpăţânaţi
se aud mai tare decât ploaia
şi aici nu există
direcţie corectă sau greşită.

adio ţie
sau adio mie.
ceva s-a crăpat
şi braţele noastre din lemn
sunt murdare de sevă,

dar încă nu se ştie
cine a ucis pe cine.