... într-un cântec aglomerat

M-ai recunoscut
abia într-un cântec aglomerat
în care poate mulţimea te-a împins
prea repede ca să-ţi mai găseşti
un rest de timp pentru mine,
o monedă de 5 bani de voce să mă saluţi
din colţul unui zâmbet
şi poate ai simţit şi tu că te-ai sufoca
dacă nu te ridici rapid la înălţimea cerului
şi poate băgai mâna în buzunar
după cheia sol, să-mi descui inima
şi să te simţi din nou ca acasă,
dar buzunarul părea acum gol.

Da, cred că într-un cântec urban
care mie nici nu mi se mai pare atât de aglomerat,
în sfârşit, poate că m-ai recunoscut
pe mine şi iubirea mea din oxigen care nu face decât
să îmi ardă căile respiratorii.