Sunday, March 30, 2014

dantela



voalul
prin care am văzut lumea
ca fiind ţesută fin, punct de viaţă cu punct de viaţă
întotdeauna spre o formă de împlinire,

se destramă.

se deşiră din el
fire până acum nevăzute.
se deşiră mirele din mireasă,
stropii de apă din flacără
şi rămân, încetul cu încetul, firimituri fără formă
pe care nu le recunosc, nu mai ştiu dacă

vreo turturea le va vrea
la prânz, cu inima deschisă pe pervazul meu
ţesut alandala cu firele deşirate
dintr-un voal atât de special -
un voal oarecare, prin care eu am văzut lumea
ca fiind simetrică, izvorând adânc din pieptul meu
punct de iubire cu punct de lumină
întotdeauna spre câte un călător obosit.

No comments:

Post a Comment