îngheţată

urlă frunzele
în filarmonica galbenului
şi le-ar auzi numai vântul
dacă s-ar opri o sutime de secundă
din munca-i măruntă de măturător
cărunt, cu fire de asfalt în păr
şi suflu de gheaţă pe umeri.

urlă frunzele
şi parcă ceva din mine
învaţă de la ele
să tacă

o gamă de preamult
în cheia sol a uitării de sine,
a uitării de tine,
a uitării de ea şi de dor şi de
galbenul meu care nu se împacă deloc
cu aurul.