zig-zag
printre zăbrele
bâzâie musca
un concert întreg
pentru urechi roşii de nervi
şi de ruşine.
camera se rezumă
la capul tău
care captează cuvinte
în timp record,
idei dezinfectate
de emoţia care te aşteaptă, umedă,
de partea cealaltă a ecranului.
aşteaptă la ieşirea din iluzie
pe poarta construită
nu din lemn, ci din căscat,
aşteaptă cu un rânjet
să te întorci în tine
şi să n-aibă cine te ţine în braţe
când spui la revedere.
No comments:
Post a Comment