și ne vom reîntâlni
într-o tăcere lăsată să curgă,
într-o poezie
legănată în cântec.
te voi recunoaște
mai precis decât te-am cunoscut
și aici, în spațiul ăsta
curățat de tot ce s-a pierdut în traducerea
din inimă în faptă,
poate și tu îmi vei înțelege
viața ca un ocean multicolor,
apă stătătoare care face valuri,
furtuni și răsărituri miracol
pentru care metită să mă trezesc.
și, din ce în ce mai senină,
cu dor de miros de ploaie,
cu poftă de voci mai moi,
tăcerea devine
tot mai scurtă,
tot mai puțin asurzitoare,
o picătură de rouă
din înflorirea mea.
