în jurul cozii
se-nvârt
visurile
domesticite
te guduri ca
pisica
la picioarele
unui gând
tu în pijamale
când soarele
îţi zâmbeşte
larg
a amiază
îţi intră
lumina în riduri
plină de
ironie
în timp ce
scrii
un vers care
nu rimează
despre cum va
fi
ce gust va
avea succesul
atingerea
texturii de catifea
întors rebotezat
de pe culmile
curajului
bei un pumpkin
spice latte
ca o revelaţie
materializată
în formă de
lichid
dar doar ca să
plantezi
seminţe de posibilitate
în solul
fertil din spatele ochilor tăi
te întinzi pe
pat
precum
margarina
pe o felie de
pâine
şi se rupe
ceva din tine
căci somnul a
rămas
singura
grădină în care mai
visezi
