... și mă trezesc în toiul nopții
în viscerele întunericului
la tine acasă, îmbrățișată
de un frig fără chip,
cu fereastra deschisă pe jumătate,
refrenul cântecului tău preferat
de dor în urechi, destul de tare
încât parcă n-ar fi un simplu gând,
și tu ai placat.
