După

inima mea îți știe ritmul.
îți are vocea în sânge.
curgi încă în mine
înghețat
blocat
permanent
fără mișcare & fără încetare
te-ai așezat în mine
irepetabil
ca un fulg de nea
și ai crescut
mi-ai ajuns până peste cap
și rămâi în mine
diapozitiv
într-un aparat defect
din fabricație. 

frunza de noiembrie

pe marginea

frunzei de noiembrie -

amintirea zăpezii.

într-o ruptură

galbenă-murdar,

parcă întreaga pădure

se vaită

de durerea copacilor tăiaţi.

prin suprafaţa

uleioasă, pământie, dulce

respiră pierderea

şi pariază

că nu va putrezi

nici primăvara

viitoare.

vântul

ridică praful

de pe rugăciunea mută:

dă, doamne, să

nu se mai nască

niciun verde

în lumea asta sortită ruginii!